Lumina înserării
se prinde-a se roti,
iar glas ascuns în șoapte
preface
minunea lui a fi.

Nu te mira, destine,
că-n umbra ei de vis,
o lume se deschide
acum,
aici,
tărâm de necuprins.

Lasă-ți ființa pură
să lunece ușor
spre un tărâm de taină
mereu,
mereu
de nepătruns fior.

Nu întreba pe nimeni
de poți din vis scăpa,
întreabă-te pe tine
care-i esența ta...

Nu căuta, iubite,
realul să-l găsești,
căci eu sunt doar
misterul
cărării ce-o petreci...