Părea că…
Părea că vine-un dor sau numai o mireasmă
Ce s-arăta pălind, rotindu-se oval
Din dosul lunii reci jucând ca o fantasmă
Și slobozind în valuri un murmur de caval!

Părea într-o clepsidră neștiutoare vreme
Strivind noi orizonturi gemănate-n rouă:
Regretul ostenit iar vine să ne cheme
Pribegind nălucă a-nfiorare nouă.

Părea un sceptru sacru, virtute ferecată
În dogme venerate cu cărțile pe față
Cunună-n van eternă apărând schimbată
Printr-o metempsihoză să intre iar in viață!

Părea ce pare-acum: vis dăinuind în vis
Rămas îmbălsămat în vrere sedentară
Nescrisă cartea lui în sine s-a închis
Căci azi speranța pare o arcă solitară!