nu știu cum să numesc liniștea asta. îmi țiuie urechile
de atâta liniște care se întinde
până dincolo
unde sunt toți bolnavii adevărați
cei care au sânge viu în răni
și care nu vorbesc despre

totuși

o liniște anonimă ar putea anunța ceva
sau ar putea să ia locul oricărei întâmplări
de exemplu al accidentului rutier
în care M nu a murit
nu se știe cum
a trecut
în dimensiunea asta de fier
unde nimeni nu înțelege ce spui
dar totul e ruginit
ca un vapor scufundat de 100 de ani