Ce frumoasă-i dimineața!
Spune FulguleÈ› trezit
Dintr-un somn de-un an de zile
Ce-i păru...
Fără sfârșit.

Ce bogată e pădurea!
Pe crenguțe numai stele...
Parc-ar fi - și se uimește -
Parc-ar fi
Visele mele!

Ce cuminte-i vrăbiuța
Agățată-acolo-n brad!
Fug la dânsa acușica.
Mă ridic eu,
De-o să cad!

O, dar cât de luminoase
Sunt căsuțele din drum!
Și cum, trist, le părăsește
Un duh negru,
Ca de fum!

Ce zglobiu e - vezi? - și fulgul
Cu patine, de pe lac!
Tac, deși în minte-mi vine
Să-l întreb :

Eu, oare-i plac?