El are mulți prieteni, dar scrie poezia omului singur,
el o privește și toate lucrurile din jur plonjează în aer,

el iubește mult o umbră, o piaptănă și o ține în brațe,
el îi duce geanta și îi colecționează sprâncenele,
el își rotește buzele în jurul încheieturilor ei ca un satelit,

el va ameți într-o zi și va încerca să clipească
timp în care care i se vor pune sub strictă supraveghere
visele,
telefoanele,
el nu va face zgomot și până să-și amintească –
ea va împodobi bradul.