secunda a-nghețat după ultimul clopot.
nicio umbră de om în oraș.
doar pojghița serii vibrează
când gândurile se ating de ea.

poate așa orbim
pe dinăuntru.
se face totul alb,
un alb solid
și nu mai trecem dincoace,
spre oameni.
rămânem în cubul amintirilor noastre
până când morții
i se face milă
și ne eliberează,
surâzând.