să zicem că parfumul tău Chloe e cel din Tartar
ai spus mereu că naivii sunt la modă
prelung tabloul meu te privește
se rușinează de culoarea roșie dată excesiv pe buze
tăvălești sadic vârful degetului mare prin frișcă
pe atunci
râdeai duminical și făceai șmecher din ochi
ți-am repetat că nu suport tangoul
nu insista
nervii mei persistă
eu vreau vals și lichior
mai vreau în fiecare dimineață bomboane cu vișine
nu îți arăt locul unde cade ploaia
deja m-am năruit peste așteptările tale
continui să mă privești ironic din caruselul tău
un melc stă picior peste picior
și cântă un elefant se legăna pe o pânză de păianjen
și pentru că nu se rupea
aici melcul își pierde echilibrul și cade în ochi