chiul

se iau cu pietre ăia de jandarmi
urlându-și oful și blestemele de moarte
doar cei vizați ascultă nevăzuți și calmi
cu gândurile în cu totul altă parte

același mări...escu

ne-au mai bătut cândva milițienii
parcă pe-același câmp de bătălie
nu s-a schimbat nimic se pare în decursul vremii
decât că și-au luat o altă pălărie

despre păduchi

tăcerea e și ea un fel
catalogat cum că ar spune multe
nu însă și atunci când cătinel
simți cum ditamai...știți mneavoastră cine
ți s-a suit taman până pe frunte

veșnicii păgubași

să vezi de-acum minciuni nerușinate
în anul care-abia a început
vor fi sau nu „anticipate”
miroase de pe-acum a alt război din start pierdut