agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-29 | [This text should be read in romana] |
Candela aceasta părea că s-a stins,,
Uitasem că eu am stins-o-ntr-o seară, Când venit pe patul meu, întins, Ai stat cu mine s-o lăsăm să piară. Eu, desigur, uitasem cumva, În bucuria pierderii de sine, Că dacă-o stingi, ea nu-ncetează-a exista, Cum trecând noaptea, veșnic vine mâine. Apoi am întors privirea spre noi Cu un abandon pe care eu l-am creat In care-mi las batistele-n noroi Când râd, uitând că lacrimile n-au secat. Și mi-am promis o nouă lumină, Și mi-am zis: foarte bine, era de așteptat, Să mă lepăd de scris cum te lepezi de-o vină, Pân' s-apuc să închei, m-am și lepădat. și-am uitat, fiindcă uit, uit orice, nesfârșit, Doar să uit nu mai uit, insă uit , uit chiar tot, Mi-am zis: Doamne, ce bine că m-am împlinit, și Doamne, ce bine, ce bine că pot! Și-am crezut c-a trecut, ca o boală-n delir, și-am trăit ca și cum n-aș fi eu și n-aș fi, Ea stătea ghemuită, dar și astăzi mă mir, C-a putut rezista, că mai poate trăi. Sigur, lumea cea noua se surpa uneori, și pilonii ei grei mă priveau. Și căzând- Îmi spuneam c-am făcut mici, nătânge erori, Dar că pot s-o repar și s-o-ntorc din pământ. Plămădeala cădea, construiam alt castel, și făceam, mai mereu, inventarul in mine, Să nu fiu cum am fost, să nu fie la fel, Și-mi spuneam că îmi e, și credeam că mi-e bine. Nu știu cum de atâtea căderi din tavan, N-au lovit-o în colțul unde se-ncolăcea- Împrejuru-i, ea se-acoperea an de an, Cu durerea ei și cu liniștea mea. N-a strigat, n-a ieșit și n-a plâns, m-a lăsat, Să mă joc de-a ceva ce n-am fost și nu sunt, Și acum m-am întors, așa cum în sat, Te întorci, parcă revenind din pământ. Nici acum nu s-a plâns, a văzut și-a-ndurat, Trăind într-o-nchisoare cu zăbrele de îngeri, Și-acum știu când pe creștet plângând m-a mângâiat, Când cădeam lângă ea, hămesită de plângeri. Și acum când mă-ntorc rușinată la ea, Mă privește, și e mai matură, mai tare, Palma sa mai crăpată, și privirea mai grea, Dar mă vrea ca pe-o fiică risipitoare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy