Trezindu-te-mpietrit ca vulpea-n drum
Cu foamea zvârcolită-n dinți de-acum

Cu pofta de-a-ntâlni măcar un pui
Din tot trecutul tău de om hai-hui

Cu-mbătrânirea ca o piatră grea
Ce-ți sare-n brațe unde cum vrea ea

Și totuși amăgindu-te mereu
Că încă-i mândră coama ta de leu

Așa te duc în spate și te trec
Prin râuri de nădejdi cu prundul sec

Prin bucurii ce-s doar păreri vezi bine
Jucându-se de-a pânda rea cu tine

Știind și sfâșiatul și urlatul
Prin marile zăpezi ce-ngroapă-naltul

Flămândă vulpe-n calea nimănui
Trecutul tău hai-hui pe unde-i, nu-i.