fur ca ultimul ordinar de hoÈ›
din meteorica frumusețe a florilor tale,
doar tu știi cel mai bine că îndes în ascuns
cu privirea în desaga memoriei infinit de finite
amintirea tuturor petalelor,
știi doar cât îmi este dor ziua de tine
și cât mă bucur să ating verdele-ți
seară de seară în scurtă electrocutare,
te ud cu lacrimi ca un hoÈ› nemernic
dedat la clorofilă,
îmi amintesc când rădăcinile
mele clădeau castele subterane pentru râme
și cum virtual mai clădesc încă
necompozite reacții de subființe,
eu sunt sabotorul nesperat al petalelor tale,
eu le hrănesc cu privirea să-mi reziste în inima
dornică de căldura ta dulce liniștitoare

tu ești the burning bush, just al meu,
al unui moise renegat creștinat care și-a uitat
poruncile legi și te înconjoară cu rugăminți
de înflorire.