și dacă iar mi-e dor de tine
pentru că dorul mi-l seduci,
e dor ca timpul din destine,
pe care fiecare treaptă urci;

iar dacă zorii ne iau visul
în port-făclii de aur alb,
noi reformăm chiar paradisul
unind o pasăre cu-n crab...

precum vâltorile din timpuri
se cern turnând nisip clepsidrei,
astfel im iei din anotimpuri
argintul destinat persidei...

de-acum e ziuă-n zorii vieții,
când curgi in mine timp-cu-timp,
redand culoarea frumuseții
ai mai trăit un anotimp.