Stelele își etalează chipul pe cer
și-n luminișul tăcut, selenar
sufletul meu descătușat de trup
pornește în lume hoinar.

Aș vrea să visez un vis într-un vis
lunecând în somn și uitare,
cu ochiul închis și totuși deschis
spre sorii ce picură-n mare...

Să arunc balastul din sufletul meu,
îmbătat de magia Universului viu;
spre necuprinsuri trec stele mereu
învăluite în alb argintiu.