Un corp frumos Îngrijești,
Un cap gol fără minte,
Doi ochi orbi cu care totuși vezi
Și o gură care multe minte.

Ce-ai făcut, om de te numești?
Înăuntrul tău jigodia zace.
Acolo însă nu privești
Și mergi tot mai departe.

Încotro? Ființă slută fără minte,
Oglinda-ți-arată ce vrei tu să vezi
Pășești pe-un pământ plin de ruine
Și nu mai ai nimic În ce să crezi.