nu avem curaj să strângem adevărul în brațe
să-i spunem: prieten drag, te-am așteptat
ca pe-o cană cu apă.
hai să ne tragem de șireturi cu noaptea
uite calea spre nicăieri
s-o călcăm țanțoș doar avem pantofi
de firmă și minți de firmă să ne controleze pașii
spre localul plin de suflete
vândute la pahar.

(facem cinste prietenilor
luați și beți acesta este sângele visului meu)

acasă e târziu și gol
cineva mută oamenii ca pe-o mobilă

dacă ne concentrăm putem să-l urâm
și să călcăm mai departe în pantofii noștri
roșii de Dorotheie
către un rai tot mai îndepărtat.