Mai poți popor? Mai poți răbda
Atât tupeu și aroganță
De la un stat tâlhar ce-ți ia
Până și ultima speranță?

Îți mor bătrânii netratați
Că nu au bani pentru pastille
Batjocoriți și condamnați
De minți înguste și debile!

Copiilor ce le oferi
Tu, stat dedat la mârșăvie?
Că-i crești ca viitori șomeri
Sau sclavi sortiți la sărăcie!

Popor român, ești umilit
Ești făcut leneș, bețiv, vierme
De statul ăsta nesimțit,
Ce de nimic nu se mai teme!

Îți bagă mâna-n buzunar,
Ca un tâlhar la drumul mare!
Când e să-ți ia, e titular,
Când e să-ți dea, zice că n-are!

Se împrumută delirant
La fonduri, bănci și corporații,
Amanetându-ne constant,
Pe încă zece generații.

ÃŽi tot auzi prin emisiuni,
Văitându-se că-s vremuri dure,
Că nu sunt bani pentru români,
Dar sunt destui ca ei să-i fure!

Pentru spitale nu sunt bani,
Pentru cantine, școli, azile,
Dar se găsesc pentru profani
Și investiții inutile!

Și țară, tu cât mai suporți
Să fii făcută de ocară
De către-un stat barbar și hoț
Care te siluiește, țară?

Ți-a-nstrăinat tot ce-ai avut:
Resurse, energie, apă,
Ce-a mai rămas va fi vândut
Un stat tâlhar, țară, te-ngroapă!

Niște bufoni și imbecili
Pe-afar' ți-au terfelit mândria
De stăm cu capu-n jos umili
Când spunem: "Sunt din România"

Pe scurt, suntem doar noi și el
Iar el, nu ne va ține partea.
Un stat portocaliu mișel,
Ãsta nu-i stat, ăsta e Moartea!