Sacru,timpul bun ezită,
timpul rău se-așează greu...
Peste fruntea-mi obosită
toamnă este tot mereu.

Rătăcind prin veac, lumina
se așterne-n pat de ceară...
Picuri grei, ce cad într-una,
Timpul rău îl tot măsoară.

Clipelor ce-n van se scurg,
cine ține socoteală
când ne pierdem în amurg
trecând pragul cu-ndoiaă...