doarme în rădăcina lumii
șarpele magic
energie primordială încătușată în lut
înțelepciuni în vertebra dintâi
brumărește limba lui despicată
vederea ce nevăzut palpează
sămânță divină
falnic te ridică în ceruri când se trezește
(evoluții uneori de estradă
în culise defrișând alteori înțelesuri)
și-ți despică un soare în frunte

să mai odihnesc respirația Domnului
o clipă
mă adaugă într-un târziu de-nserare bogată
a timpului
vidului beatific

înfloresc altoiuri
din grinduri și paseri măiastre
forfotește de aripi
pântecul cald al mamei pământ
se trezește materia magică dinlăuntru-mi
șarpele cântă în mine

în buchet de potențe penajul
infinituri întinde
descătușat de gravitație zborul în mine se-nalță
șarpele mai ridică niște zenituri
peste oblonul privirii

așezându-se-n creștet
mă botează
lumină

lumea din mine își schimbă
centrul de greutate