A început sezonul când totul reînvie!
Pe creste, sub zăpadă, simți iarba cum se naște,
Trezită-n văi natura inspiră poezie,
În crânguri și poiene plutește dor de-a paște,

Ne părăsește frigul ce-acoperea pământul,
Pe florile câmpiei vor poposi albine,
În iarba, mâine nouă, va fi stăpân, iar vântul,
Se înmulțesc condiții să ne gândim la bine.

Cuprins de nostalgie ai mai dori să ningă,
Acum, când rândunica va săgeta curând.
Privind pe câmpuri focuri ce vântul o să stingă,
Cu glasuri cristaline se-aud copii râzând,

E primăvară iar, e cald, e bucurie…
În zare plutesc fumuri și zboară funigei.
Se tunde-n boltă via, ca vinul bun să fie.
În turme-nfometate apar mulțimi de miei.

Hai să plecăm aiurea, uitând în cui paltonul!
Să ne-mbătăm cu aroma zambilei ce-nflorește.
Să ne gândim la Paște, când va renaște Domnul,
Mișcându-ne în aer ca-n apă micul pește

Și amețiți de soare, de mugurii ce crapă,
De cristalinul zării, de muște și albine,
Să mirosim pământul din urmele de sapă
Și copleșiți de vise să ne scăldăm în bine.

Morocănoasa mină și grija pentru mâine,
Să le lăsăm o clipă, o oră,…ziua toată.
Să ne-mbătăm cu roua, cea vie și curată,
În care, ea, natura e proaspăt azi spălată.

Vor reveni acasă, mister din depărtare,
Cu aripi obosite, lungi șiruri de cocori,
Dând semn să-nceapă munca, pe azi pustii ogoare,
Mulțimea truditoare ce-o umple câmpu-n zori.

Să fie primăvară în suflete ca-n drum
Și amețiți de zeama, ce-n toamnă era-n struguri,
Să plângem motivând c-avem sub pleoape fum.
Învăluiți în vraja misterelor din muguri .



6 martie 1998