Când am început să ne iubim,
am fost cei mai singuri, uitați și părăsiți
ca acei copaci pe care îi ating doar vântul.

Pe noi ne-a crescut frigul,
tremurând până în măduva oaselor
și adăpostiți în vine
unicii care au găsit dragostea și s-au ales fără.

Ne iubim tăcuți căci
în noi tace Însuși Dumnezeu,
contemplându-ne veșnic, fericit
și îndurerat.