O căpriță singurică
Behăia prin crâng adică,
C-ar fi vrut și ea ceva,
Un mascul, pe undeva.

Da’ din tufiș ieși îndată
Un bursuc ce îi dă roată,
Că, și el ar vrea ceva.
O căpriță, n-ar fi rea.

Se priviră, se suciră,
Ochi în ochi ei se topiră,
Amețiți de-amor deodată,
Și,… căprița cade lată.

Bursucelul o privi
Și în minte-i încolți.
Să se joace un pic, de-a uța,
Ca să-l placă capriuța.

Se iubiră amândoi,
Se jucau din doi în doi,
Și uite-așa timpul trecu,
Că burtica, îi crescu.

Aoleo mămicule
Ce făcuși bursucule,
Că din joaca asta iată,
Poate iese, chiar o fată.

Când, burtica-i arată,
Bursi îndată se holbă.
Ce!!... Din asta mititică
Poa’ să crească o burtică?

Și de-aci o sfadă mare
Bursi, cică treabă n-are.
Capra știe ce făcu
De pe spate se dădu.

Capra, insă mai isteață,
Lui don bursi-i da povață,
Că, ar fi mai înțelept,
De nevastă, s-o ia-ndrept.

Și… nevoit, silit, mă rog
Bagă capra în bârlog
Cu ieduța ei cu tot
Si,… don bursi, o luă-n bot.

Capra, însă capră e,
Și într-una behăie.
Că, bursucu-i bătrâior,
Și, să-l schimbe ar vrea de zor.

Mult pe gânduri nu stătu
Că din codru apăru
Un țap mare, și-arătos,
Și c-o barbă…, până jos.

Ei….da, asta barbă, bună, lungă
Caprei, bine să-i ajungă.
Iarba bună de păscut,
Să dea lapte bun și unt.

Capra-i tare fericită,
Blana-i este contopită
Cu a țapului bărbie,
Ziua-ntreagă, pe câmpie.

Că, o barbă așa de bună,
Capra bine-ar vrea s-o pună
S-o păstreze bunăoară,
Tot la munte, inc-o vară.

Capra tare bucuroasă
De izbânda ei focoasă,
Îl prezintă pe don țap,
La bursuc, în habitat.

Bursi, și el bucuros
De un amic, un țap bărbos,
Zise caprei bunăoară,
Treabă bună, căprioară.

Și uite-așa, cu mintea ei,
Se formă un grup de trei.
Capra, țapu’ și bursucu’,
Că,doar nu fu mare lucru.