Un zâmbet, o privire m-au pătruns,
Un mesaj în minte mi-a ajuns.
Încerc să identific un anume sentiment,
Iar eu, făr' de știință, rezonez.

Modul tău de-a fi,
Un unic mod de a gândi, în bine,
Un singur mod de-a mă privi,
Mă fac a mă converti la tine.

Unică și fără de știință,
Căci tu exiști în a mea contiință,
Tristețe aspră, dură mă acaparează,
Sufletu-mi la impulsurile tale rezonează.

Inconștientă de ce te înconjoară,
Sunt lângă tine, fără să mă vezi.
Tu nu observi privirea-mi ce coboară,
Cu-al tău surâs mă-nobilezi.

N-am îndrăznit o vorbă să-ți trimit,
Un mesaj, oricât de absurd ar fi.
N-am îndrăznit; mi-e teamă de-a ta forța,
De-al tău cuvant, de-al meu expres ''vom fi''.

Aș îndrăzni cu tine să vorbesc,
Însă a ta compexa fire,
Cu un ciudat reflex,
Mă fac, la tine, să gândesc.

Mi-e frică de ce urmează a fi,
De-un prim cuvânt, dur și neglijent,
De-o primă faptă, de-un prim eveniment,
Ce-ar întregi a noastră catastrofă.