agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-30 | [This text should be read in romana] |
lirismul meu
câteodată lirismul meu se varsă în aripi de ceață prin păduri, prin parcuri, prin izvoare, prin munți, prin cântec de ciocârlii și joc de căprioare, prin floarea de cireș, prin floarea de tei, prin mugurii tăi din care vor răsări magnoliile, câteodată cerul tremură prin ramuri, adus lângă noi de vântul trubadur care răsună la geam făcând să se zbată frunzele într-o mică dramă, câteodată craiul amurg ucide macii, scăldând câmpia de grâu într-o baie de sânge, făcând din ea un câmp de bătaie cu eroii morți, câteodată paserile au aripi de diamant și zboară spre apus de frica cuiburilor incendiate de nebunii cu priviri săgetătoare, câteodată lirismul meu se varsă pe aleile pavate cu umbră printre goluri de întuneric pe unde ne plimbam amândoi în frumoasele seri, în albastrele seri pline de mister ținându-ne de mână ca doi copii în grădina raiului și eu îți povesteam despre dragostea noastră, doi amanți în caleașca trasă de fluturi, în mii de magii, călcând parcă pe aripi de vis, doamneee, ce frumosă era această poveste, clipe de aur cu sunet profund de minune, din care ne trezeam dimineața îmbrățișați ca doi copii ai lui dumnezeu în tăceri aeriene, în acel evantai de liniști care coborau din cer peste chipurile noastre hipnotizate de-atâta fericire, întoarce-te, făptură de-atădată, într-o rochie de bal cu trupul tău care mirosea a ambră, vribând, când gestul meu de cavaler tragic se rupea din armuri și te-mbrățișa ca pe-o comoară din poveștile noastre ale copilăriei, ce departe este umbra ta, iubito, te văd la geam ca o fantomă venită să mă sperii cu atâta fericire, te-aud chemându-mă de pe altă planetă, cerându-mi să-ți scriu poezii, tatuate pe coapsele tale de marmură, spălate cu lapte muls din ugerii norilor și din ceața zorilor. nu știu de ce sărutul meu acum e rece și dragostea ca un frig din ghețurile siberiene care mă face să fug prin ploaia de sânge spre singurătățile mele, nu știu de ce a amorțit timpul într-un balon de săpun care s-a spart la prima adiere a morții și m-a lăsat dezarmat ca pe un barbar, pradă leilor într-o arenă romană sub privirile hulpave ale privitorilor. câteodată lirismul meu înseamnă lacrimă pe-o foaie galbenă de hârtie, știu, prima ninsoare e departe, poate doarme în păduri cu tine și acum vine sub formă de ploaie prin lacrima mea să stingă focul mistuitor al amintirilor, bătrânul corb ne dă ocol, fantasmele-au rămas în ochiul sigilat și noi ne târâm prin cripta ceții în care vom pieri… miercuri, 30 mai 2012
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy