Ora – undeva în afara timpului,
Moartea mă cheamă să vorbim despre noi doi.
O iubesc enorm.

Emoțiile revederii mă inundă.
*
îmi aduc aminte de ea încă de când eu și cu tine făceam schimb de ochi,
încă de când tu scriai cu mâna mea, iar eu am rămas ciung –
nu că nu m-aș fi născut așa.

de ce o iubesc atâta?
poate pentru că nu are copii
– săraca este stearpă
și iubește enorm copiii/Adoptă într-una.Am crezut că pot fi tatăl lor,
dar sunt prea mic și anii mei sunt prea numărați,
așa că mă voi mulțumi cu iubirea ei de mamă
adoptivă.

odată m-a legat de mâini și de picioare și gura mi-a astuptat-o cu un burete plin cu oțet
m-a întins pe-o lespede
– doar ochii îmi mai erau liberi –
pentru a putea vedea lumea
prin ochii ei. Nu vedeam nimic
însă acum văd totul, văd mâinile și picioarele mele dezlegate,
văd ochii mei acoperiți cu o pânză de paianjen.

o văd pe mama tristă

așteptându-și părinții...