Când am ajuns pe-aici
pădurile erau,
astăzi nu-s.

Cu anii care au trecut
pașii au rămas pe dealuri,
pădurile nu.
Se văd doar cioturi
pe care aÈ™ putea sta
ca la masa rotundă,
singură.

Apă curge
pe luncile verzi.
Pe-acolo mai trec
primăverile mele
cu pașii.

Eu mă duc,
ei rămân.