ais dhammo sanantano

există un singur adevăr
o lege eternă, infinită și inepuizabilă
moartea sculptează prolific forma
paradoxal ea naște viață perpetuuă

lebăda imaculată cu butonii auriți
- cămășă bine călcată a corpului -
privește
sunt oaspetele împărătesc al propriului meu trup
vehicol-amforă ce trăiește o potentă iluzie a realității
închid ochii umbroși cu iriși verzi
precum iezerele de munte
sorb nesățios supa senină a cerului
inspir fragranța divină a margaretelor
câmpului sălbatic

macii își dezvelesc roșeața vivace
bypassând percepția obișnuită a ochiului
vederea devenind astfel inutilă

câtă frumusețe mi-este dată, Doamne?
ce vis frumos pot să trăiesc?
simțurile obișnuite nu mă pot ajuta acum
e ca și când valul înalt al oceanului ar patrunde
adânc în stânca țărmului
luând consistența minerală a pietrei la reflux

sufletul meu pătrunde plenar culoarea
rozelor sălbatice
și explodează în grenade cu parfum

sunt viu
strălucesc!

Mihai George Corui
21. June 2012