Aștept și pulsul mi se face fluviu
Te chem să vii în sfera noastră fostă
De când nu ești a devenit anostă
Și de-ndrăcire e în ea diluviu.

Neîndrăgirea ta acum mă costă
Și-s mult prea plin de piatră și aluviu
Că mă și tem de un bilet postuviu
Nemerniciei vieții ca ripostă.

De vei veni mă vei găsi un altul
Nu-același june îmbrăcat la frac
Ne-osebind Adâncul de Înaltul.

De-nțelepciune nu mai sunt sărac
Și nu mai bat tot tina și asfaltul,
În inimă port mersul unui rac.