evident, în nordul ființei
se întîmplă tot soiul de scorneli.
ba îl pui pe Dumnezeu strajă la ușa somnului,
ba spurci de toți dracii vecinul,
iar ți-a mutat pomul de lîngă gard...

la urbe te plimbi zilnic
printr-un soi de răcitură de inimă neagră
undeva,
în centrul viforos al ființei