un mic paradis de catifea neagră și-ar găsi cu ușurință loc în imaginația mercantilă a femeilor
ca un accesoriu fără vină
aruncat dintr-o parte în alta a pantalonilor colanți
trecutul prezentul și viitorul speciei umane amestecate într-o sticlă de bourbon
ar îndulci până și sufletul dezhidratat de îndoieli al unui sceptic
nu stau la masă cu olimpicii angoaselor nocturne
nici nu împart camera garsonierei cu predicatorii deșertului necuprins
nu critic nu laud nu iubesc nu urăsc
mă las purtat de valul memoriei colective spre o destinație cu iz de melodramă
fiecare zi este o încercare nereușită de a trece dincolo de limitele imaginarului
în nimicul meu clandestin sălăsluiește inima unui ornitorinc de piatră