cafeaua
cu mult lapte
râde în timp ce toarnă
a făcut de dragul meu
un cappucino chiaro

stuful ca mereu
boxa din dreapta
o ideea prea tare
ce ciudat singură așa
parcă nu-s eu
parcă e sufletul ieșit la plimbare

unde voi fi mâine
o să mai stau peste ani la mesele de lemn
oare voi fi nisip

dincolo
va mai fi existând vama
ori vreun culoar
către aici
vreo amintire

undeva la zenit
suspendat prin hamacul cerului
cugetul