lasă-mă să-mi amintesc
frunzele cad până când cerul rămâne gol
și oamenii își tânguiesc vara
căzuți ca la război în tranșeele propriei vieți

animale deghizate scutură copacii
de umbre de crengi o vrabie stingheră
își caută cuibul îngropat în asfalt
iubirea ta îmi lasă urme pe mâini
e ora inexactă când timpul ne uită
bine ai venit acasă toamnă.