Strigi ” mamă!”
Și liniștea nu te alină
Strigi ” tată!”
Și golul nu te mângâie
Apoi uitarea adoarme cele două păsări
cu zbor dureros,
până ești chemat cu unul
din ele.
Atunci tresari și răspunzi
păsărilor ce parcă
zboară libere;
Numai că într-o zi vei lăsa
liniștea sau golul
să răspundă în locul tău,
iar cele două păsări vor îngheța
în sufletul copiilor tăi,
până când o chemare le va
descânta cum descântă
primăvara mugurii.