o dimineață goală
când poți să-i spui curată
ca întâiul bărbierit, când n-ai ce...

aici, o cumințenie firească te dezbracă
de visul confuz,
te prelinge în anonimat,
nu-ți poți lua niciun titlu,
numele tău e comun și rotund
lume

dar vine
alarma de la mașina vecinului
stârnită de un pachet de țigări gol
aruncat de domnișoara de la trei -
unde părinții i se prefac neștiutori că ea fumează,
vine ringtonul mobilului vânzătorului de pepeni
de pe trotuar
și mai vine o frână bruscă
în intersecția farmaciei cu pompe funebre și
cosmetice ieftine...
gata, se umple dimineața,
viața capătă muchii, noduri colțuroase,
îți aduce aminte totul:
că n-ai bani, deci n-ai benzină și
niciun martor înjurăturii tale nostime

covorul fermecat din noaptea trecută e înfășurat -
strada din ce în ce mai lichidă,
te sperii, înmoi în ea pantoful,
ți-l retragi brusc,
un carusel se învârte prea iute -
axul acestui loc, tu, este sticlos

doar o fetiță care pleacă în clasa întâi
îți spune ascuțit ,,săru'mâna,,
de ce-mi spune așa? - sunt băiat...
ori nu cumva m-am trezit într-o dimineață greșită!...
în vitrină primele fire albe îmi păzesc primele riduri
înseamnă că
fetița e deșteaptă și cu toți șapte ani de acasă
mă întorc acasă, e seară

am stat țintuit la colțul străzii
o zi
o viață

mă trezesc răspunzându-i târziu
,,bună dimineața,,