Pădurea a pornit la vale.
I s-a zburlit părul de pe picioare.
S-a înecat în lutul galben alunecând de sus
Ca un șarpe vărgat.
Pleoapele ei verzi clipeau speriate.
Tremurau de frica prăbușirii
ÃŽn umbrele de dedesubt.
În cale, mormintele strămoșilor mei.
Bătrâne, spălate de apele anilor lungi,
Oasele albe nu s-au putut opune.
Zăceau împrăștiate printre bulgări și rădăcini.
Le-am cules ca pe niște ciuperci
Apărute după nesfârșitele ploi.
Ale cui or fi fost?
Le-am dat pat nou pentru somn la colțul casei,
La umbra bătrânului tei.
Pădurea a pornit la vale.
Dintre rădăcinile smulse,
Albe, spălate de apele anilor lungi,
Se întorc din istorie să rupă veșnicia în două,
Osemintele strămoșilor mei.