sunt sora fiului risipitor
multe ierni am așteptat lângă vatră
să port pantofii de mireasă ai mamei

fără să dezvălui secrete încuiate
m-am sălbăticit
între orbite am două sferturi de lună
între umeri două ramuri de brad
în cruciș
acele cresc direct în carne

departe de prințul din povești
de căruța cu armăsar
în care mă fura somnul
până când greierii tăceau
acum sunt mai trează când visez

număr descrescător pașii
dintre fereastra închisă și ușă
mă întorc pe călcâie
privesc soarele cum răsare drept
fără strop de gelozie