După fiecare întâlnire cu tine cearșaful rămâne imprimat pe pielea ta
Toată ziua îți dau ocol ca unei foi de hârtie gata să m-arunc în gol

Nicăieri niciun om, când pășesc în tine vertebrele îmi fac loc
Își țin răsuflarea, merg prin pagină ca printr-un măr stricat
Îți cunosc toate drumurile și toate ieșirile, convertesc în iubire
Fiecare respirație, nicăieri niciun om, pe celălalt mal al foii
Am șaisprezece ani, hainele căzute, între noi mii de cuvinte

Sunt o ființă liberă cu trupul împrejmuit de tine

Sap, sap, roca e moale, sentimentală, ușor de tâlhărit

După fiecare întâlnire cu tine ceva luminează țărmul
Corpului, ca un far în apropiere de coaste, te cheamă, aici e pământ

Sunt într-o zonă fără semnal și toată lumea e îngrijorată
Sunt într-o zonă fără moarte și toată lumea e îngrijorată

Deodată începe să ningă între piepturile noastre
Între piepturile noastre e un imens loc de joacă
Pentru toți copiii din cartier, hai să facem și noi bulgări de poezie