termin de citit cele douăzeci și patru de pagini zilnice
nu mă grăbesc să deschid ochii
în fața mea oricum e altă lume decât ceea ce știu eu să fac

iarna și soarele tema asta la care m-ai rugat să renunț
aș vrea să vorbim iar despre ea
să mai negociem să ne mai luptăm
am impresia că tot ce am scris până acum s-a transformat într-o haită
așezată strategic în jurul meu
că orice voi scrie de acum va fi devorat înainte ca oamenii
să mai aibă timp să citească

îți mai aduci aminte de individul în haine ponosite
cel care „suda” chiștoace în parc
și mă bătea la șah fără să urmărească mutările
l-am numit adândălade
în adâncul lui am aranjat întâmplări triste
vorbe aspre de ceferist răspunzător de vagoanele abandonate
pe linie moartă
am înjghebat o filosofie letală
în fine
l-am ucis pentru a doua oară
pe el și pe cățeaua care îi sfârteca regulat pulpele