sunt oameni care au ținut flori pe brațe o singură dată, ultima...
.
oameni care nu au iubit nici măcar iubirea,
dintr-un soi de smerenie, de umilă neîndrăznire
.
oameni care au unicul refugiu sudalma, blestemul,
își uită năduful cu simpla trecere peste prag de crâșmă
.
oameni care-și ascund neputințele dincolo de cele mai frumoase cuvinte
și nimeni, nimeni nu s-a sinucis din prea multă compasiune...
.
oameni de-a dreptul invizibili
nepăsându-le de contrarii, de gestica poetică a naturii –
.
trăind-o într-o senzație de voluptate măreață
sunt oameni nimeni, peste șapte miliarde de
nimeni