înaintez prin trupul lui Bachus
ca printr-un olimp deformat de tăcere
îi secționez o venă și beau
în sîngele meu curge o noapte de umbre
creierul mi se transformă
în picturi


așa mi se întîmplă
de fiecare dată
cînd nu ești lîngă mine
tu, femeie-zeiță...

doar Vinul
mai stoarce
răbdări
din peniță