pe paturi de fier
până și mâinile ursitoarelor au ruginit
doctorii
prescriu perfuzii cu săruturi legate la ochi

mi-ai dăruit
un surâs ciuntit de rămas bun
și câteva flori uscate pe un hău de oglindă
spartă
număr cu înfrigurare cioburile
s-au crăpat zilele în șapte
iar eu
caut prin scorburi de cer
nepecetluirea

ai desenat cu șișul prin măruntaiele norilor
spirale de lumină
se frângeau în cupa rece a palmei tale
și zornăia asfaltul a clipe osândite
merg
merg o viață
târând pe tălpi bucăți imense de smoală
cine știe
poate odată și odată voi putea asfalta drumul până la tine