noaptea din mine ia trenul
se duce oriunde
nicăieri
mă strigă o lumină obscură
lăsată de ochii tăi undeva
în garsoniera noastră
dimineața se trezește fără mine
te visez încă într-un somn de dincolo
cafeaua alunecă spre inimă
amară
străină
cu gust de resentiment
plină de zațul sărutului de pe urmă
mă mai dor buzele
umerii
degetele
pielea

cu care te-am iubit

noaptea din mine ia trenul
se duce oriunde
nicăieri