Tu nu ești prințul din povești,
Nici astrul de pe cer,
Ești omul drag din visele mele,
Ești sufletul, ce nu are preț.
Și dacă tot ce ai dăruit,
Din suflet mari comori,
E mare sufletul ce l-am privit.


Nu pot în nebuloasă să rătăcesc,
E mult, prea mult ce îmi doresc,
Și totuși vreau să știi,
Că ceea ce ai dăruit,
Nu poate să se piardă în van,
Va rămânea în suflet pururi dar
Va fi mereu o rază de lumină.


Dragi vise de fecioară,
Neprețuită liră din răsărit de depărtări,
La steaua mea am să mă rog,
Să înduplece destinul,
Să nu se piardă în patru zări,
Iubirea, vise de fecioară,
Dragi porumbei zburați mereu.




Tg.MureÈ™ la 12.08.1996