pe tine și alaiul tău de mânji albi
plâng din senin
și râd de viață...
pe unde umbli liliac în floare?
unde se odihnește tâmpla ta?
macii îmi scutură pe piele freamăt
nu știu cine sunt
am totuși aripi...
aud muzica stelelor ce se depărtează dimineața
și ies cu tălpi goale în jar de stropi
să alung vântul
te aștept fericire!