E încă februarie, dar un soare frumos
Îmi pregătește sângele de primăvară.
Lumina mă-ntoarce pe față, pe dos,
Mă scoate cu suflet cu tot în afară.

Îmi vine să seamăn încă de azi
Păsări ori fete pe străzi, printre ramuri,
Nu pentru mine, pentru tinerii brazi
Care surâd spre deschisele geamuri.

Cine-mi citește poemul zălud
Va zice - bătrâne încuie-te-n casă.
Dar este alt glas ce mă strigă-l aud,
Se roagă de vârstă-mi: lasă-l să iasă.

Cine va fi înțelept, iertător,
Va trece cu dragoste pe lângă mine
Că-s om ca și el, fericit că mă dor
Bucuriile lumii multe, puține...