mi-am ascuns viața aproape netrăită până-acum
nu iubesc nimic
urăsc în schimb un neam întreg
iar de mă mai enervați puțin
v-o arăt eu cu vârf și îndesat

nu vă speriați
e ceva natural
v-am ciuruit cândva cu pistolul automat
nu cumva credeți c-ați înviat deja în două-trei luni?

mai întâi m-am pitit
m-am făcut mic mic

ca bax de Kent și 750 ml Murfatlar
pur-sânge șarpe negru scump vederii Balaur dobrogean
într-un dulap dublu de fier c-un drug tras oblic – seif securizant al unei instituții naționale

voiam să dirijez seraiul mai târziu din umbră
m-au pus îndosariat prin arhivă
de unde am reușit să mă destram
printr-un autodafé bine regizat
ca și accidentul de la Balotești –
toată implicarea mea a ars
parcă nici n-a existat vreodată decât suferința
generată celor pe care i-am filat până-n râvnitul Ocean

și trecutul altor colegi de-ai mei cu ochi albaștri
s-a prefăcut în scrum pe la un Crăciun nimicitor
goneau flăcările pe note ...muzicale precum valurile pictate cu roșu aprins-oranj-galben-mov de-un flamand avid de putere ce voia să-și repare “pânzele” șevaletul pensulele în portul Rouen
îmi jertfisem anii tinereții ochii pictând fără oprire destine frânte dărâmate la o vorbă-a mea

nici ei nu prea mă ajutau să devin pilot de cursă lungă nici eu nu făceam pe niciun individ să scape
decât dacă mă plătea ca pe-un nabab serviciul concurent
profesorii mă-mpiedicaseră pe la douăzeci și cinci de ani să trec să-mi iau brevetul – carnetul de vitezist
că cine știe ce dezastru cauzam
la raliul internațional Paris-Dakar
eram poreclit Sașiul exact ca omul diavolului orzarul
ce-l hipnotiza pe risipitorul imberb al arendei
în jocurile făcute dinainte “La conac”

mi-au cam pătat onoarea toate căutările
ascensiunea rapidă Biruință după Biruință
mi-a slăbit puterile
încrâncenarea de-a mă vedea sus cât mai sus
până pe cel mai înalt catarg
era gândul meu de mic copil – să-i aservesc pe toți
să-nnăbuș în sânge eventualele revolte
ca un corsar de cinema

să nu m-ajungă nici judecătorii nici presa nici prietenii pe mulți i-am debarcat la timp să stau singur cuc
la volan pe dunele din Sahel
o dublă pasiune am avut – tăria mării și viteza
gonirii bete prin deșert

pe astea două – aptitudini de însetat notoriu –
măcar am grijă să nu le exersez de multe ori
pe burta goală
îngurgitez și noaptea tot ce vânez sufoc încolăcesc
mai am o singură ambiție – să nu mor deloc

ci de dragul vostru
să mă clonez dacă nu mă va distruge
între timp killerul meu personal -
eul din oglinda retrovizoare prin deșert