Dați-mi un punct de sprijin și pun universul în mișcare
Voi lua toate lacrimile vărsate de îndrăgostiți
De-alungul veacurilor ce au trecut și a celui care încă ne petrece,
Și le voi transforma într-o ploaie de rouă sufletească
Pe care o voi trimite spre bolta cerului
Pentru a simți și ea ce înseamnă căldura omenească,
Dragostea care topește munți și ghețari,
Prietenia care înduioșează bestii și scorpii mitologice,
Blândețea și gentilețea ce asfaltează intregi galaxii
Doar prin simpla lor prezență și plăcere de a fi
Iar praful stelar îl voi preface în lutul zeilor străbuni
Așezând ca într-un copac de cireș,
Perechi de soare și lună, de stea codană și pulsar,
stânci cosmice și meteoriți,
iar din împreunarea lor să se reverse peste pământ, înapoi,
sirop de cireșe, divin de dulce,
topping pentru prăjiturile de Drăgaică,
sărbătoarea iubirii de pe la noi.
Și i s-a dat iubirea, o zi de sărbătoare, o viață cât un veac
și un cer de împodobit cu stele - vise împlinite.