în copacul nostru
fericirea se măsoară în muguri
nimeni nu știe cum existăm noi
printre flori de măslin
dincolo de fereastră


da. fereastra.
cea pe care o ții închisă
în palma stângă
altădată intram ușor
mă lăsai să mă plimb
pe linia vieții
îți studiam timpul rămas


măslinul tace
își plimbă frunzele
printre tristețile noastre banale
așteptând să ne simtă brațele încolăcite
pe el
pe noi
totuși fericirea se măsoară în muguri