Pasărea iubirii suie
Azi o vezi și mîine nu e;
N-o vezi tu, că ești fieratec
Da'n privirea de jăratec
Smălțuită-i cu argintul
Lunii, ce duce absintul
Rupt din cana cea cu zei.
Se-ntrevăd în zare zmei
Vrînd a cuceri ținutul;
Omu-și apără avutul
Ba în coasă, ba în furcă
Necuratul zilnic spurcă
Dar apoi, din labirint
Tot bea cupa cu absint.

Cu absintul viu al lunii
Cînd ești martorul minunii
Ce se face de cad raze
Pe-ntristatele obraze
Ce se bucură ca-n scut
De al razei lin sărut.