agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-24 | [This text should be read in romana] | Submited by Ștefania PuÈ™calãu
Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeț umil de scânduri în cântare, Fac liturghia mea de bun-rămas, Mestecenii, cadelnițând frunzare. Cu flacăra de aur, ca un semn, Îmi ard făclia în trupeasca-mi ceară; Și răgușit, al lumii ceas de lemn Mi-o bate pentru cea din urmă oară. Curând veni-va oaspete de fier, Pe-albastru câmp, poteca o va-nfrânge. El, lanul de ovăz, muiat în cer, Cu mâinile lui negre, îl va strânge. Cântările-mi nu pot trăi cu voi, Ne-nsuflețite palme, reci, străine! Doar spicele și caii din zăvoi Or să tânjească veșnic dupa mine. Nechezul lor l-o suge-un vânt, solemn Jucându-și parastasul într-o seară. Curând, ah, răgușitul ceas de lemn, Mi-o bate pentru cea din urma oară.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy