câteva degete
îmi gâdilă tâmplele
timpul se strecoară prin urechi
țiuind pe timpan
și degetele gâdila timpul
până-l apucă râsul ca pe-un copil zurliu
desfăcându-se în evantai de foste clipe

oamenii ne privesc
tu citești în paharul cu vin roșu
degetele mele masează tumorile timpului pe tâmple
oameni printre oameni
în timpul care râzând
naște malign amintirile